Luna Plină în Balanță sau echilibrul dintre Eu și Tu

foto:https://flic.kr/p/CR8RFx

Pe 11 aprilie, la ora 9:08 (ora României) are loc opoziția Soare în Berbec – Lună în Balanță, adică momentul de Lună Plină. Ascendentul momentului este în Gemeni, iar Mercur, stăpânul acestuia, se găsește în mers aparent retrograd în Taur și în casa XII, alături de Marte, dispozitorul Soarelui. Și dispozitorul Lunii, planeta Venus, se găsește tot în mers aparent retrograd, dar în Pești. Soarele aplică spre o conjuncție cu Uranus, iar Luna tocmai se desprinde de o conjuncție cu Jupiter retrograd. Opoziția Lună – Soare activează casele V – XI sau axa iubirii, dar și careul în T format de Jupiter, Uranus și Pluton (apexul configurației).

În acest context astral, compromisul, armonia par dificil de atins, iar nevoile individuale par să se ciocnească mai puternic decât de obicei cu nevoile celorlalți sau cu nevoile cuplului. Prezența Lunii în Balanță și în casa V a momentului, alături de Jupiter, ar putea exacerba nevoia de a vedea relația de iubire în care suntem implicați ca fiind ideală sau nevoia de a o aduce cât mai aproape de ideal, chiar într-un mod egoist. Paradoxal, pentru ca ea să fie ideală ar trebui să ne garanteze libertatea de mișcare și de gândire, independența în trasarea unor țeluri de viitor individuale. Pentru unii, acest tip de relație pare să fie imposibil, inacceptabil și cauzator de angoasă, tinde să răscolească temeri și frustrări ascunse bine în subconștient. Pentru alții, este răspunsul căutat de multă vreme, iar momentul de criză se poate transforma în apropiere. Iarăși paradoxal, nu-i așa? Bine-ar fi, în acest tumult, să ne întrebăm și cum definește celălalt idealul relațional, sufletul pereche, romantismul. Cu Uranus în ecuație, autenticitatea nu poate fi ignorată, teatrul nu-și găsește locul, iar diplomația nu se poate confunda cu ipocrizia.

Acest moment de Lună Plină ar trebui să ne învețe pe toți că dacă suntem dispuși să acordăm libertate celuilalt, acest lucru nu ne va îndepărta de persoana iubită ci, dimpotrivă, aceasta va simți nevoia să revină spre noi cu viteză mai mare decât cea cu care s-a îndepărtat fie și temporar. Nu e ușor însă să ne ignorăm mecanismele interioare care ne împing spre a ne ancora în relații ca într-un pilon de siguranță, ca într-un univers generator de securitate și plăceri călduțe (Mercur retrograd și Marte în casa XII și în Taur, semn interceptat). Dar a-l închide pe celălalt sau a ne lăsa închiși în colivia de aur a co-dependeței nu reprezintă deloc o soluție viabilă în acest moment.

Toate acestea mi-au adus aminte de melodia lui Sting, pe care vă și invit să o ascultați cu această ocazie.

Să revenim însă la astre.

Pentru că pe cer sunt atât de multe planete retrograde, ar fi bine ca în această perioadă să învățăm să ne ascultăm și să îi ascultăm și pe ceilalți, să ne ascultăm trecutul pentru că va avea întotdeauna ecouri de înțelepciune pentru noi. Ce relații din trecut ne-au deschis viitorul? Ce iubiri ne-au făcut să descoperim victima din noi? Dar salvatorul? Sau poate ne-au împins spre explorarea dimensiunii noastre spirituale? Venus, dispozitorul Lunii, se găsește în conjuncție cu Chiron în Pești și în casa prietenilor, a protectorilor, a grupurilor și a speranțelor legate de viitor. Cum scria Albert Camus, Nu merge în spatele meu, s-ar putea să nu conduc. Nu merge în faţa mea, s-ar putea să nu te urmez. Mergi lângă mine şi fii prietenul meu.” Să nu uităm că și în cea mai pasională relație de iubire, dacă nu există și prietenie aceasta se stinge rapid și nu-și găsește o bază solidă pe care să crească. Chiron ne reamintește de rănile pe care le purtăm cu toții și care ne influențează viitorul relațional chiar dacă nu ne dorim sau nu realizăm acest lucru. Dar tocmai această vulnerabilitate ne trezește empatia și capacitatea de a-l vindeca pe cel de lângă noi. Pentru acest lucru poate fi nevoie de multe ori de un pic de detașare (Luna în opoziție cu Uranus), de originalitate, de întoarcere la sine, la acel nucleu de unicitate din fiecare dintre noi. Îl oglindim pe celălalt și celălalt ne oglindește pe noi. Când acest lucru se face cu sinceritate, altruism și iubire, cu creativitate, romantism, se poate ajunge le echilibru, la întregire. Dar nu la întregire din celălalt, ci prin celălalt, fără să răpim ceva și fără să pierdem din noi înșine. Astfel a da și a primi devine o curgere fluidă și nu neapărat un schimb, un troc.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *